Voi, un coș din nuiele și albastrul cerului

Fă Rai din ce ai, e primul gând care ne trece prin minte atunci când ne uităm la oaspeții noștri care, înarmați cu un coș plin cu bunătăți și o pătură, transformă cu bucuria lor într-un tărâm magic un petec de pământ și norii dolofani de deasupra. Lăsând peste zi saltelele și pernele moi din camerele de la Conacu Boierului, iau la pas potecile, dealurile, poienile și pădurile de prin Ponoarele și împrejurimi. Libertate și natură sunt două cuvinte care umplu inimi și pe care noi le încurajăm cu toată puterea. Vă punem în brațe, cu tot dragul, un coș cu mâncare gustoasă, vă urăm o zi minunată și ne bucurăm văzându-vă plecând, pentru că adevăratul desert al zilei vor fi clipele de tăcere și de contemplare a naturii.

Pe iarbă grasă sau pe fân cosit, satele Mehedințiului au mereu o poveste de spus și își poftesc oaspeții să se așeze pe pământ. Să se conecteze cu firele sau șuvoaiele de apă care curg prin miezul lui, la metri sau zeci de metri sub pătura verde. E chemarea străbunilor care unește tălpile picioarelor, mai ales dezgolite, cu veacuri de spirit românesc pur, de simplitate, credință și putere. Oriunde veți găsi un copac care să vă țină umbră, oriunde veți găsi o moviliță de pământ care să vă fie pernă. Florile de câmp se vor culca în calea-vă ca să le prindeți în cunună. Să le puneți pe cap și să vă simțiți în orice zi de primăvară, vară sau toamnă, ca ielele care joacă-n jurul focului, în noaptea de Sânziene. Și asta va fi ziua în care veți uita complet, vreme de câteva ceasuri, de orașul domniilor voastre, cel din care ați venit la Conacu Boierului, cel în care se trăiește pe verticală. De camerele mai mici sau mai mari ale apartamentului în care vă încuiați seara. AICI. Aici veți descuia dragostea față de natură, pentru prima sau a infinita oară. Așa cum noi facem zi de zi, hărăziți fiind să ne naștem în sat. Vă provocăm să încercați. Vă provocăm să vă lăsați purtați de pași spre răcoarea pădurii. Să furați roua dimineții sau amurgul serii. Să nu vă speriați prea tare nici de ploaie, nici de soare. Să vă predați, puțin, naturii pe care prea am pus stăpânire noi, oamenii.

Îndrăzniți, boieri dragi! Îndrăzniți să fiți voi, un coș din nuiele și albastrul cerului!