Se spune ca odată, demult, trăia in Serbia un împărat care avea un fecior ce se îmbolnăvise de o boală care nu se mai putea vindeca. A chemat împăratul toţi vracii din ţară să-l vindece, dar n-au reușit.
Atunci a chemat şi vrăjitoarele, iar cea mai bătrână dintre ele, văzând că nu mai are nici un leac, i-a zis împăratului să-i dea feciorului un cal, merinde şi bani, şi să-l lase să plece în lume. Copilul a plecat şi după ce a trecut Dunărea, a ajuns pe Valea Cernei. Aici a tras la un moş şi a început să-i povestească necazul. Moşul i-a spus că este un izvor prin apropiere şi dacă se scaldă în el, se va vindeca. Iovan, căci așa îl chema pe băiat, mergând în sus pe Cerna, a dat de izvor şi timp de trei săptămâni s-a îmbăiat în fiecare zi în apele lui binefăcătoare, aşa cum îl sfătuise moşul. În acelaşi timp cu el, dimineaţa, în izvor, se scălda un şarpe, însă nu s-au întâlnit niciodată. Iovan s-a vindecat începând să prindă o putere neobişnuit de mare, iar șarpele a crescut enorm, transformându-se în balaur. Lui i-au crescut trei capete şi stătea încolăcit în jurul Vârfului Boul, înghiţind turmele de oi și de vite care păşteau prin apropiere.
Iorgovan s-a hotărât să meargă acolo și sa-l ucidă. A reușit să-i taie două capete, dar al treilea era sub el și nu l-a putut tăia, iar balaurul trezindu-se de durere a început să scoată flăcări pe gura şi s-o ia la vale, topind totul în calea lui. Coborând, a ajuns la Corcoaia şi a lăsat în stâncă o dâră uriaşă.
Mai jos, pe Cerna, Iorgovan l-a ajuns din urmă retezându-i şi ultimul cap, dar acesta s-a dus în apa Cernei până a intrat într-o peșteră în apropiere de Orşova. De atunci din această peșteră ies roiuri de muște şi ţânțari.
