Prieteni boieri, sub toropeala verii, printre dulceţuri de afine, îngheţată pregătită în casă, grătare sfârâind şi aşternuturi moi de scuturat pentru fiecare ospeţie nouă, ne făcurăm timp de a împărtăşi cu voi noi poveşti vechi de-ale locului.
Citit-aţi pe site-ul Conacu Boierului despre Lupta cu diavolul, la Podu lui Dumnezeu, despre Legenda lui Iovan Iorgovan ori a Sf. Nicodim la Valea Găinii şi despre Lacurile Fantomă. Doar la noi, la Ponoarele, multe alte legende, mai mult sau mai puţin cunoscute, au fost lăsate peste generaţii, din gură în gură.
Dintre ele, legendele unor comori ascunse bine la noi în sat au fost culese şi de către autorul Cornel Boteanu şi antamate în paginile unei cărţi care reuneşte sub titlul „Legendele comorilor din Plaiul Cloşani”. Preluate prin metoda istoriei orale de la săteni de diferite vârste, aşa cum şi noi le-am aflat de la părinţi şi bunici, în formă brută, le împărtăşim şi cu domniile voastre. Iară de veţi cuteza a veni în căutarea lor, vă poftim numaidecât!
Comoara din Peştera Şoimului
Sub steiul Ponorii, aproape de Jghibină, pe unde urcă poteca spre Răiculeşti, se află un loc prăpăstios unde este Peştera Şoimului. Se numeşte aşa pentru că, pe vremuri, acolo îşi făceau şoimii cuib şi oamenii se urcau să-i prindă. Şoimii erau căutaţi şi se luau bani buni pe ei, iar pentru prinderea lor, oamenii erau scutiţi de dări. Însă locul era primejdios şi greu de urcat. Se spune că acolo, în peşteră, era locul în care hoţii îşi ascundeau captura. În Peştera Şoimului, sătenii au găsit zale groase de lanţ pe care hoţii îl foloseau să se urce acolo. Comoara nu au găsit-o, dar oricând merită căutată mai cu băgare de seamă.
Comoara de la Perii Nicolei
Din bătrâni se spune că la noi în comună, la Bârâiac, au existat 3 peri seculari numiţi perii Nicolei. Aici, oamenii vedeau în nopţile de Sânziene jucând flăcările şi auzeau ţipete. Cică nişte căutători de comori ar fi tăiat perii şi ar fi găsit la rădăcina părului din mijloc un craniu şi o comoară. Comoara a fost luată, dar cei care au găsit-o au avut numai necazuri. Unul din satul Bârâiac, comuna Ponoarele, a murit imediat, iar celălalt a paralizat şi a suferit toată viaţa.
Banii de pe Valea Găinii
Denumirea Valea Găinii este strâns legată de numele lui Nicodim şi de dorinţa lui de a ridica o biserică la Ponoarele. Sfântul a fost învinuit de hoţie şi a fost alungat din sat, după ce i s-a pus în desagă o găină. Pe vremuri, pe această vale era o simplă potecă. Nişte maramureşeni au venit să o lărgească şi să facă drumul. Aproape de Baia de Aramă, deasupra potecii, era un izvor. Oamenii au săpat şi au găsit acolo o ulcică cu bani. Ei au întrerupt lucrul şi au spus că merg până acasă, iar după o săptămână au venit cu o cruce adusă de acolo, din Maramureş. Localnicii cred că maramureşenii au ridicat troiţa acolo pentru că au găsit bani în acel loc. Tot pe această vale este pictată şi o icoană pe o piatră. Era un înger care ţinea o carte în mâini. Degetul de la mâna dreaptă arată în jos, spre locul în care erau banii. Era o gaură aflată între stânci care fusese închisă la amândouă capetele. Într-o zi, oamenii au găsit gaura goală, pentru că banii fuseseră luaţi.
