Cunoscută în trecut și ca „luna lupilor”, februarie era o lună geroasă, cu zăpezi și viscole. „Făurar” reprezenta pregătirea fierarilor pentru primăvară, ascuțirea plugurilor, făurirea potcoavelor noi pentru cai, dar și restul uneltelor.

Februarie, deși considerată capricioasă și aprigă, este o  lună plină de sărbători și superstiții care prevestesc vremea. Ea este cea mai scurtă lună din an, având 28 sau 29 de zile (în anii bisecți, o dată la patru ani). Bunul mers al casei și dragostea sunt și ele legate de a doua lună din an. Iată câteva informații despre datele importante ale acestei luni:

1 februarie. E sărbătorit „Stăpânul Omizilor”, Sf. Trifon. Pomii din grădini și livezi sunt stropiți cu aghiazmă. În această zi începe și Anul Nou Viticol. În unele zone ale țării, pe 1 februarie, bărbații stropesc pomii și îi udă cu „apă neîncepută”, luată în zori din fântâni sau de la izvor, și apoi sfințită de preot, ca să dea rod. De asemenea, sunt aprinse ruguri în livezi, focul simbolizând invocarea soarelui, dar și cu scop pragmatic, pentru a alunga dăunătorii (omizi, insecte, mucegai) prin fumul produs. „Scuturatul pomilor” este o altă îndeletnicire ancestrală, prin lovirea lor simbolică cu toporul și amenințarea: „Măi, pomule, face-i roade, că de nu, eu te tai!”. Ca răspuns al pomului, un copil rostește: „Lasă-mă, iartă-mă, nu mă lovi, nu mă tăia, c-oi înflori și-oi rodi, când vremea mi-a veni și de noroc ți-oi fi!”.

2 februarie. Este ziua în care se spune că poți prevesti cum va fi anul. Întâmpinarea Domnului sau „Stretenia” e momentul în care „se întâmpină” iarna cu primăvara. Anul va fi bun, dacă vremea este frumoasă și dacă ursul își strică bârlogul și iese din hibernare.

10 februarie. Sfântul Haralambie. Se spune că atunci când Dumnezeu a împărțit pravila pentru fiecare sfânt, Haralambie a ajuns ultimul. De aceea, el a primit ce a mai rămas, o cățea legată cu un lanț din aur. Pentru că el a fost păstor, este considerat apărătorul vitelor. Nu se lucrează în ziua de Haralambie, singura îndeletnicire permisă fiind scărmănatul lânii.

24 februarie. Dragobetele. Făcând parte și ea din mitologia românească, echivalent al lui Eros din cea greacă, sau a lui Cupidon, din cea latină, Dragobetele este sărbătoarea autohtonă a dragostei. Sărbătoarea se mai numește și „Cap de Primăvară”, iar în unele legende, Dragobetele este considerat fiul Babei Dochia. Pe 24 februarie păsările se împerechează și își construiesc cuiburi, iar tinerii merg prin păduri ca să culeagă flori de primăvară și să adune apa din zăpadă pe care o mai găsesc pe jos.

29 februarie. O vedem în calendar doar o data la 4 ani, în anul pe care îl numim an bisect, așa cum spuneam și mai sus. Această ciudățenie, în comparație cu celelalte 11 luni care au fie 30, fie 31 de zile, a fost convenită acum peste 2000 de ani. Pentru că anotimpurile din calendar nu mai corespundeau cu fenomenele naturale, aceasta a fost o soluție a lui Julius Caesar, autorul calendarului iulian, în anul 46 înainte de Cristos.