Dragi boieri,

Parcă era vremea unei noi epistole, nu? Petrecurăm împreună Dragobetele, Mărțișorul și Paștele și ne trecurăți pragul cu sutele. Dintre măriile voastre, multe voci ne întrebară cum au apărut frumusețile colorate de pe mobilier, pereții din exterior și din interior. Și pentru că și nouă ne sunt dragi de murim, ne hotărârăm să vă spunem astăzi povestea picturii de la Conacu Boierului.

Mai întâi a fost Corina. Designerul Corina Săftescu, de la Cass Design, care ne-a ajutat să înălțăm conacul. Cu ea am stabilit că ne dorim să avem multe elemente pictate, fațada, pereții, mobilierul. Am rugat-o să ne recomande pe cineva pe inima noastră, implicat, talentat și cu dragoste pentru natură și tradiție. Și, fără să stea mult pe gânduri, mi-a spus un nume: Claudia Suba. Mai colaboraseră și în alte lucrări. Cum s-ar spune la oraș, Claudia este „o fata mega talentată”, din Timișoara, care și-a început tainele meseriei pictând biserici.

Claudia ne-a pictat fațada (elementele de decor de la geamuri si denumirea Conacu Boierului), mobilierul din primele 10 camere și brâurile populare de pe pereții camerelor, din restaurant și din recepție. În tot acest timp, l-a avut mână dreaptă – calfă iscusită – pe Doru Crețu. Asta se întâmpla în 2015, în timpul construcției.

În 2016, ultimele 4 camere (dintre cele 14 câte sunt în pensiune) rămăseseră nepictate. Ele au fost însuflețite cu culoare și simboluri autentice locale de către Doru și prietena lui, Oana Molcuți. Împreună au pictat camerele rămase, plus câteva brâuri din alte camere.

Pictura de pe exteriorul Conacului s-a făcut în timp ce se lucra la fațadă, pentru că era nevoie ca schela sa fie încă pe poziție. Ea este „semnată” tot de Claudia Suba, care mânuia și schimba pensulele și pozițiile pe schele și scări cu o dexteritate inimaginabilă pentru noi pe sol, dar mai ales la 20 de metri înălțime…

Pentru interior, mobila a fost făcută pe comandă și lăsată în culoarea ei naturală de lemn crud. Odată ajunsă la conac, Claudia și Doru au aplicat pe mobilă baza, culoarea, iar apoi au pictat modelul. Un lucru inedit, pe care nimeni nu l-ar sesiza dacă nu l-am povesti, este că elementele de mobilier sunt comandate în ateliere diferite. Finisajul făcut de Claudia la fața locului face ca acestea să pară din aceeași poveste, ceea ce a fost exact ce ne doream!

Știam încă dinainte de a demara construcția Conacului că va fi o pensiune boutique, tradițională, inspirată din colecția impresionantă de costume populare a mamei mele, din împrejurimile locului, precum și din monumentele naturale unice care se găsesc la Ponoarele. Așa au luat naștere camerele Ponoarele, Flori de liliac, Bucovina, Muntenia, Oltenia, Transilvania, Maramureș, Banat, Dobrogea, Moldova, Clisura Dunării, Mureș și Vatra Dornei.

Punctul de pornire a fost o carte foarte veche de cusături populare, de unde ne-am inspirat împreună pentru a crea povestea fiecărei camere, respectând întocmai motivele populare din zona care dădea denumirea respectivei încăperi tematice. Pentru „închegarea” tabloului, Claudia s-a inspirat și din imprimeul draperiilor alese.

Totul s-a petrecut sub atenta supraveghere a Corinei Saftescu (designerul nostru drag), căreia îi trimiteam permanent poze și care ne coordona de la distanță, dar foarte argumentat atunci când nouă ne-o mai lua razna imaginația (haha!).

Pentru că s-a lucrat într-un ritm alert, iar construcția, cu tot cu amenajare, a durat doar 9 luni, atunci când încă nu erau gata camerele, Claudia și Doru au pictat elementele de mobilier într-o cameră de centrală termică. Apoi, treptat și-au mutat atelierul în pensiune, pictând mobila pe poziție, în camera ei.

A fost greu, a fost frumos, cu multe amintiri minunate, cu mici certuri chiar sau îmbrățișări strânse, dar asta pentru că fiecare dintre noi a pus suflet mult în tot ceea ce s-a făcut la Conac.

Iar acum, că terminarăm, vă poftim să (re)vedeți cu ochii voștri cum a ieșit totul, nu înainte de a le mulțumi din inimă Claudiei, Corinei, lui Doru și Oanei, precum și tuturor celor care au fost alături de noi, și continua să fie, într-un fel sau altul, parte din povestea Conacu’ Boierului! Adică vouă – #chapeau!