Legende

Image
Image

Lupta cu Diavolul, la Podul Lui Dumnezeu

"Despre Podul lui Dumnezeu există foarte multe legende, cea mai frumoasă dintre ele este cea care vorbeşte despre formarea podului prin intervenţia puterii divine.

Podul s-a format prin prăbuşirea peretului superior al peşterii. Ca la orice întuneric şi acolo stătea Dracul. El făcea numai rele oamenilor din zonă. Astfel oamenii s-au rugat lui Dumnezeu, iar acesta i-a ajutat şi a vrut să-l alunge pe Drac.

A coborât pe pământ şi Dracul a intrat în peşteră. Dumnezeu a apăsat cu mâna tavanul peşterii să-l prindă pe Drac. Dracul e drac şi s-a strecurat prin peşteră şi a ieşit prin partea cealaltă a peşterii. Supărat că a fost alungat de aici din zonă a zgârâiat toate pietrele din partea cealaltă a versantului şi a format două câmpuri de lapiezuri: Câmpul Afroditei şi Câmpul Cleopatrei”, ne-a povestit Dumitru Borloveanu, profesor de limba română, actualmente pensionar din Ponoare.

Image

Legenda lui Iovan Iorgovan

Se spune ca odată, demult, trăia in Serbia un împărat care avea un fecior ce se îmbolnăvise de o boală care nu se mai putea vindeca.  A chemat împăratul toţi vracii din ţară să-l vindece, dar n-au reușit.

Atunci a chemat şi vrăjitoarele, iar cea mai bătrână dintre ele , văzând că nu mai are nici un leac , i-a zis împăratului să-i dea feciorului un cal, merinde şi bani, şi să-l lase să plece în lume. Copilul a plecat şi, după ce a trecut  Dunărea, a ajuns pe Valea Cernei. Aici a tras la un moş şi a început să-i povestească necazul . Moşul i-a spus că este un izvor prin apropiere şi dacă se scaldă în el se va vindeca. Iovan, căci așa îl chema pe băiat, mergând in sus pe Cerna, a dat de izvor şi timp de trei săptămâni s-a îmbăiat in fiecare zi în apele lui binefăcătoare, aşa cum îl sfătuise moşul. În acelaşi timp cu el, dimineaţa, în izvor se scalda un şarpe, însă nu s-au întâlnit niciodată. Iovan s-a vindecat începând să prindă o putere neobişnuit de mare, iar șarpele a crescut enorm, transformându-se  în balaur. Lui i-au crescut trei capete şi stătea încolăcit în jurul Vârfului Boul înghiţind turmele de oi si de vite care păşteau prin apropiere.

Iorgovan s-a hotărât să meargă acolo si sa-l ucidă. A reușit să-i taie două capete, dar al treilea era sub el si nu l-a putut tăia, iar balaurul trezindu-se de durere a început să scoată flăcări pe gura şi s-o ia la vale, topind totul în calea lui. Coborând a ajuns la Corcoaia şi a lăsat in stâncă o dâră uriaşă. Mai jos, pe Cerna, Iorgovan l-a ajuns din urmă retezându-i şi ultimul cap, dar acesta s-a dus în apa Cernei până a intrat într-o peșteră în apropiere de Orşova. De atunci din această peșteră ies roiuri de muște şi ţantari.

Image

Legenda Sf Nicodim la Valea Gainii

„După ce a ctitorit mânăstirea Vodiţa, Cuviosul Nicodim a venit aici la Ponoarele, unde a dorit să facă o mânăstire. Se pare că oamenii au fost cei care au fost împotriva acestui proiect deoarece se gândeau ei că Nicodim în momentul în care va ctitori la Ponoare o mânăstire vor pierde o parte din pământurile lor. Şi atunci socotind că este o zonă destul de neprielnică agriculturii şi pământul pe care îl au vor trebui să-l dea, ei nu au primit cu bucurie această veste că s-ar face o mânăstire la Ponoare.

În momentul în care s-a hotărât să plece, pentru ca să întărească mai mult argumentele, unii dintre localnici se spune că ar fi pus în traista cuviosului o găină tăiată şi un briceag. Astăzi este un loc la ieşire din Baia de Aramă numit Valea Găinii, este locul unde l-au prins pe Nicodim, l-au bătut şi au arătat oamenilor că el era un hoţ”, ne spune preotul Vasile Ganţu, protopop al Protoieriei Baia de Aramă.

Din acel moment cuviosul a plecat la Tismana, unde a găsit un loc prielnic pentru construirea unei mânăstiri, actualmente un simbol creştin al Olteniei. Înainte de a pleca, el a blestemat apa de la Ponoarele: să se zbuciume, să fie fără peşti şi să o înghită pământul.

Aceste lucruri s-au şi întâmplat, pentru că pe cursul ei s-au construit opt mori, în ea nu trăţeste nici o vietate, iar la un moment dat pământul o înghite, apa intră în cavitatea subterană a unei peşteri brusc şi dă impresia că e înghiţită de pământ.

Ca o minune însă, exact la 600 de ani de la moartea Sfântului Nicodim, când la Ponoarele se punea piatra de temelie a unei biserici pe cer a apărut un curcubeu. Preoţii, dar şi localnici au interpretat asta ca pe un semn de la Dumnezeu.

Image

Lacuri fantomă

Lacurile carstice Zătonul Mare şi Zătonul Mic se află de o parte şi de alta a Podului lui Dumnezeu.

Pe timp de secetă, Zătonul Mare seacă, apa sa ducându-se într-o peşteră subterană, de unde reiese la suprafaţa comunei Ponoare atunci când plouă abundent.Toamna, când apele revin, după începerea ploilor, poposesc raţele sălbatice pe oglinda lui liniştită. Despre Zătonul Mic se spune că e fără fund, pentru că nici un scufundător nu a reuşit să-l atingă. De fapt, este o prelungire a Peşterii Bulba.